După cum și într-un tribunal pământesc avem nevoie de avocat, de martori buni, pentru a-l convinge pe cel care judecă să se aplece cu empatie asupra noastră, tot așa va fi și Acolo. Să ai „o mie de guri” care să te apere, să …
Iubirea Sfântului Antonie este una într-aripată, căci a urcat cu ea până în Cerurile Cerurilor, spre amețitorul tron al Dumnezeirii. Iar frica de înălțimi, cea care ne încearcă pe mulți, a rămas jos, sub fâl…
Urmând sensibilei abordări a marelui teolog capadocian, trebuie să ne străduim să devenim pictori de frumos și nu pictori de abstract sau de absurd. Ci trebuie ca în sufletul nostru să pictăm cu cele mai frumoase carioci Posca, pe care l…
Gândul din inimă.... este o provocare această expresie, pentru că noi asimilăm gândirea „mușchiului” numit creier, dar Părinții vorbesc despre gânduri ca fiind în/din inimă - ele coboară probabil, pe o scară rulan…
Ziua pocăinței este întotdeauna astăzi.... pentru că mâine, pentru ea, nu există. Așa cum nu există o fărâmă de lumină în bezna abisală a peșterii Avenul de sub Hornurile Grindului (cea mai adâncă peștera a țării, din m…
Minunea veșnică este Iubirea din Cer, cea care se revarsă neîncetat peste sufletele și viețile noastre, transformându-ne din străini în prieteni, din dușmani în frați, din umbre în sclipiri de văzduh. Iar Domnul, Cel ca…
Aceasta caută Domnul, bucuria simplă și firească, pe care o resimțim și noi în acele lucruri mici sau momente aparent neînsemnate: o mămăligă cu brânză într-o seară friguroasă, gătită pe soba magică a bunicii, în care t…
Să dăruim Bucurie... o nouă provocare pentru luna plină de cadouri, care ne stă înainte. Dincolo de cumpărături ambalate frumos și colorat, putem să ne oprim asupra acestui cadou rar și plin de substanță - Bucuria - după care sufletul nostru t…
Sfinții, atunci când ne văd, nu se uită la umbrele și petele de rugină sufletească care ne întristează, ci la Cerul albastru și senin de dincolo de ele, zidit în noi de la Creație, după cum ne învață și părintele nostru, Sf&a…
Adâncimile inimii sunt nesfârșite, doar să dorim să coborâm, asemenea unor speologi care aleg să coboare în străfundurile pământului. Dar nu vom folosi acea coardă colorată de poliamidă, cu carabiniere solide, ci funia …
A trăi frumos este o direcție de drum pentru orice următor al Domnului pe cărările Vieții, fie de aici, fie de Dincolo. Căci Viața una singură este, despărțită de un râu mare, asemenea bătrânului Amazon, care se traversează cu o barcă nu…
Cămara cerească este acel loc lăuntric, din inima noastră, din sinele nostru, unde ne putem întâlni cu Domnul. Este de altfel, primul loc de întâlnire cu El, din care se desprind apoi toate celelate. Probabil că din acest mot…
Prescura, acea pâine binecuvântată, ne aduce Viața Cerului printre noi, duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, ajutându-ne astfel să străbatem marea uneori (prea) învolburată, a vieții de fiecare zi.
Multă bucurie ascundea Cuviosul în plasele acelea de rafie, din care scotea apoi daruri alese: cuvinte de binecuvântare, bănuți la ceas de necaz, „medicamente” speciale care tămăduiau boli neștiute și mai ales mâng&acir…
Postul nu vorbește despre legume în loc frigărui și de margarină în loc de unt, cum preponderent tindem noi să credem, ci despre curățirea de „grăsimile” nedorite ale minții și ale sufletului!
Veșnic necunoscut, privit în general cu circumspecție, mâine poate deveni cu adevărat al nostru, dacă i-L dăruim Domnului.
Bucuria cea adevărată este un dar de Sus, nu este nicidecum o stare dobândită prin atingerea unor parametri (cvasi)esențiali, cum ne imaginăm noi de obicei. Este „charis”, harul, după cuvintele aceluiași părinte A.
Trebuie să dăruim, dar nu oricum, ci din inimă. Pentru că cel care primește se bucură, dar mai ales pentru că Cel care vede gestul nostru, cântărește valoarea lui nu în aur, ci în bătăile aurite ale unei inimi iubitoare.
Rugăciunea este pentru suflet ceea ce este uleiul de măsline pentru o candelă: sursă de... Lumină.
Precum radiera șterge greșeli de ortografie sau de aritmetică, la fel și smerenia, poate șterge greșeli spirituale, duhovnicești, dacă o utilizăm.
Inima, centrul vieții noastre, trebuie umplută cu cele mai alese trăiri, sentimente, dar mai ales... Ființe: cu Domnul și Preacurata Sa Maică.
Inima este în centrul vieții noastre, prin ea făcând alegerile importante. Dar o inimă de mamă, și mai ales a unei anumite Mame, este în centrul Universului, de unde vibrează pentru întreaga Creație.
Pașii spre vârful muntelui și libertatea de acolo sunt mici și mărunți, neimportanți parcă....tot așa și pașii spre Libertatea absolută a Împărăției, sfioși și nebăgați prea mult în seamă.
Cu toții ne dorim prieteni de nădejde, care să vibreze alături de noi indiferent de „vremea de afară”, dar pentru a-i și găsi, este de preferat să căutăm Deasupra noastră.