July 19, 2024
Lumină și întuneric
Cât de interesant a ponderat Providența existența noastră: ziua este echilibrată de noapte, iarna de vară, deșertul Sahara de curgerea Nilului, iar sfințenia este echilibrată prin patimi tot mai vizibile, pe măsură ce omul se apropie de Acel Soare, în a Cărui lumină orbitoare orice pată nevăzută este descoperită.
Astfel, de la aridul deșertului până la culmile sfințeniei, Providența ne învață smerita cugetare: fie că ești un caravanier însetat și prăfuit în drum spre Cairo, fie că ești un Sfânt în zbor spre Palatul ceresc, nu poți ajunge cu bine la destinație dacă te încrezi doar în tine și în judecățile tale.
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
O minte treaza
O minte trează și ordonată ne conduce întotdeauna pe căile bune, cele care ne ajută să depășim obstacole și greutăți. Iar dacă îi adăgăm și rugăciunea, atunci ea ne poate conduce și mai departe, spre munții luminoși ai Împărăției n…
Smerenia sfinteniei
Oamenii Duhului se văd pe ei înșiși ultimii, nicidecum pe altă poziție. Acesta este, de altfel, și unul dintre reperele esențiale prin care, atunci când îi întâlnim, îi putem recunoaște, dincolo de orice camuflaj …
